Baricada
Hai să povestim despre mineriadă. În 13 iunie 1990 lucram la revista „Cuvântul” care pe vremea aia era un săptămânal de atitudine precum „Expres”, „Zig-zag” și altele din epocă. Eram o disidență din vechea „Viața studențească”. Director era regretatul Radu G. Țeposu.
Scriau acolo în acea vreme Ioan Buduca, Cornel Nistorescu, Varujan Vosganian, Marius Oprea, Filip Florian, Radu Călin Cristea, Constantin Rudnițchi. Toți eram pe atunci tineri, idealiști, anticomuniști, însetați de dreptate.
Aveam sediul în subsolul blocului care găzduiește galeriile „Orizont”, lipiți de sediul PNL din bulevardul Nicolae Bălcescu.În 13 iunie 1990, dimineața târziu, 11-12, ne trezim în redacție cu Stelian Moțiu, fostul redactor-șef al revistei „Viața studențească”, cel care a fost dat afară pentru că a publicat poemele Anei Blandiana și care devenise între timp directorul ziarului FSN, „Azi”. A fost prima și ultima oară când a intrat în redacția noastră.
S-a pus pe scaunul directorului nostru, ne-a chemat pe toți care eram la acea oră în redacție și ne-a ținut un soi de prelegere despre ură, violență, responsabilitate, ne-a îndemnat la a fi toleranți și înțelegători. Apoi s-a ridicat brusc de pe scaun și a plecat așa cum a venit, fără nicio vorbă în plus, iar noi am început să ne uităm unii la alții încercând să înțelegem care a fost rostul acestei apariții. În zilele care au urmat, în sediul nostru a intrat un singur miner care, politicos, a cerut un pahar cu apă.
Probabil era ostenit după ce devastase sediul PNL din aceeași clădire. După 25 de ani am încă sentimentul că intervenția de atunci a lui Stelian Moțiu ne-a salvat.
Tudorel Urian
